În 26 septembrie 2022, Consiliul Director ne-a cerut perspectiva și recomandarea cu privire la procedura de urmat în cazul în care unii membri ai Consiliului Director sunt ținta unor anchete Safe from Harm – concret, în ce măsură se găsesc membri Consiliului Director în conflict de interese și cine și în ce contexte poate lua decizii cu privire la potențiala sancționare a membrilor Consiliului Director.
Solicitarea a venit în urma unei anchete Safe from Harm față de doi dintre membri Consiliului Director în urma unei solicitări de la un alt membru al Consiliului Director, demisionar.
Cu privire la conflictul de interese
Conflictul de interese poate interveni, cel puțin la nivel de percepție, din cauză că cei pe care Consiliul Director îi anchetează (și, potențial, pe care ar putea să decidă să îi sancționeze) sunt colegii lor într-o structură politică, și votul poate fi interpretat ca unul de susținere pentru / răzbunare împotriva acestora indiferent de fapte.
O problemă mai adâncă de credibilitate pentru anchetă și decizie este că practic o structură subordonată CD (comisia numită de CD) anchetează niște membri CD (deci își anchetează „șefii”) și apoi raportul este trimis tot la CD pentru adoptare, afectând evident credibilitatea procesului. Faptul că una din persoanele anchetate este sora persoanei care conduce echipa națională SfH complică suplimentar lucrurile.
În mod normal, declararea unui conflict de interese înseamnă că persoana care are conflict de interese nu votează / se abține de la vot. În această situație, abținerea de la vot ar însemna, practic, oprirea raportului Comisiei SfH, și deci ar putea fi văzută ca o acțiune interesată. De aceea, soluția pe care am propus-o CD, pentru a putea fi îndeplinită procedura, așa cum era la ora aceea, a fost să se scoată complet din ecuație, refuzul lor de a participa la decizie fiind însă marcat, contraintuitiv, printr-un vot unanim (evident, fără membri anchetați, care se abțin) pentru raport, indiferent de conținutul lui sau de opinia lor asupra lui. Practic am recomandat adoptarea raportului așa cum a fost întocmit, în unanimitate, fără dezbatere.
Am subliniat importanța de a avea transparența 100% în argumentarea deciziei lor – incluzând abordarea de mai sus, dar și toți pașii pe care i-au luat pentru a asigura o anchetă independentă în limitările statutare pe care le avem, inclusiv procesul prin care a fost numită Comisia.
Cu privire la sancționarea membrilor Consiliului Director
Pentru întrebarea mai generală cu privire la cine ia decizii cu privire la sancționarea membrilor CD, lucrurile sunt destul de delicate pentru că se amestecă acțiuni administrative cu natura politică a CD. Interpretările de mai jos sunt generale și nu fac referire, aluzii sau recomandări cu privire la cazul specific pentru care am fost consultați. De asemenea ele nu reflectă neapărat opinia noastră despre cum ar trebui să funcționeze mecanismele acestea, ci sunt interpretarea noastră despre cum funcționează acestea în baza regulilor pe care le avem acum.
(1) În teorie, CD își poate sancționa proprii membri cu sancțiunile din capitolul Sancțiuni al Regulamentului, acest aspect nefiind reglementat separat pentru membri Consiliului Director. Dar sancțiunile NU pot include destituirea membrului (și, pe cale de consecință, nici excluderea lui), iar efectul acestei limitări este că CD nu poate îngrădi, nici măcar temporar, exercitarea mandatului de membru în CD al persoanei în cauză, limitând foarte mult efectele unei astfel de sancțiuni (mustrare scrisă? suspendare de la acces direct la copii și tineri?).
Membrul sancționat poate contesta decizia la Adunarea Generală. Ideea sancționării unui membru al CD de către CD, în timp ce e posibilă, pare o idee proastă în aproape orice situație cu excepția celor mai extreme (violență fizică, abuz sexual, …) când poate avea rol de protecție a victimelor până la prima Adunare Generală care ar putea destitui membrul în cauză.
(2) Adunarea Generală e singura în măsură să decidă dacă un membru CD mai trebuie sau nu mai trebuie să facă parte din Consiliul Director, aceasta fiind și singura „sancțiune” posibilă pentru un membru al CD (trebuie văzută mai repede ca retragerea încrederii, pentru nu este o sancțiune conform Statutului). În timp ce AG poate, până la urmă, vota pe orice subiect și CD poate merge oricând în AG pentru consultare, aceste mecanisme sunt politice prin natura lor și nu sunt, în general, potrivite pentru aflarea adevărului.
(3) Adunarea Generală nu poate, în mod uzual, să aplice sancțiuni individuale cercetașilor (mob justice is not justice), dar poate să analizeze o contestație la sancțiuni aplicate de Consiliul Director, cum am spus mai sus.
(4) Trimiterea unui raport al unei comisii de anchetă SfH cu privire la un membru CD în Adunarea Generală pentru dezbatere este posibilă, dar riscă să bagatelizeze atât rolul AG cât și anchetele SfH, să decredibilizeze CD în general și să transforme Adunarea Generală într-un bâlci. În consecință, sugestia noastră este ca CD să se adreseze Adunării Generale pentru situații în care raportul SfH se referă la un membru CD doar în situația în care raportul comisiei propune o sancțiune pe care CD nu o poate aplica.
Fără niște norme interne care să spună că membri CD trebuie să aibă niște calități minime relevante din punct de vedere SfH, comisiile de anchetă SfH nu pot să ceară destituirea unui membru CD pe astfel de criterii, dar pot solicita excluderea lui din organizație, cum ar putea să o facă pentru orice cercetaș, lucru care înseamnă, implicit, și destituirea din funcție întrucât membri CD trebuie să fie membri ai ONCR. În această situație, subiectul ar trebui adus în AG.
O altă sancțiune uzuală în cadrul anchetelor SfH este suspendarea membrilor, dar este neclar ce ar însemna suspendarea pentru un membru CD și dacă se justifică convocarea unei Adunări Generale extraordinare pentru stabilirea acestei sancțiuni, având în vedere caracterul ei limitat în timp (dacă raportul SfH vine în iulie și cere suspendarea pe 1 lună sau 3 luni, și următorul AG e în noiembrie, și AG e singurul care poate aproba sancțiunea, acțiunea în sine pare aburdă).